Prin iubire poţi descoperi o serie de lucruri necunoscute până atunci: cum este să iubeşti o persoană pentru ceea ce este, să-i iubeşti calităţile şi să-i accepţi defectele, sau chiar să-i iubeşti uneori anumite defecte minore.
Nimic din lumea asta nu-ţi dă mai acut impresia de unicitate ca iubirea: fiinţa iubită este unică în ochii tăi şi nu vrei să o înlocuieşti cu nimeni altcineva. Nu vrei pe altcineva oricât de frumos, bogat sau deştept ar fi. Tu însuţi te simţi o persoană unică şi specială, pentru că aşa te vezi prin ochii celuilalt. Această unicitate care însoţeşte iubirea îţi dă un sentiment de siguranţă şi te face să simţi pe moment că nimic nu v-ar putea despărţi.
Sentimentele nu apar instant, ele se formează în timp; şi chiar când sentimentele există şi sunt reciproce, acest lucru nu e suficient; trebuie să mai existe comunicare autentică şi un mediu favorabil în care iubirea să se formeze şi să evolueze. Iubirea nu stagnează niciodată. Ea trebuie privită ca un proces care se modifică continuu. Iubirea e ca focul: dacă nu-l întreţii, se stinge; sau ca oceanul: când liniştit, când agitat, cu fluxuri şi refluxuri. Pentru că e în firea omului să caute varietatea, situaţii noi, emoţii noi. Curiozitatea descoperirii e ceva normal, pentru că doar aşa învăţam, explorând permanent…
"Iubirea inseamna a fi doi si a nu fi decat unul.Un barbat si o femeie ce se topesc intr-un inger." Victor Hugo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu