Nimic din lumea asta nu-ţi dă mai acut impresia de unicitate ca iubirea: fiinţa iubită este unică în ochii tăi şi nu vrei să o înlocuieşti cu nimeni altcineva. Nu vrei pe altcineva oricât de frumos, bogat sau deştept ar fi. Tu însuţi te simţi o persoană unică şi specială, pentru că aşa te vezi prin ochii celuilalt. Această unicitate care însoţeşte iubirea îţi dă un sentiment de siguranţă şi te face să simţi pe moment că nimic nu v-ar putea despărţi.
Sentimentele nu apar instant, ele se formează în timp; şi chiar când sentimentele există şi sunt reciproce, acest lucru nu e suficient; trebuie să mai existe comunicare autentică şi un mediu favorabil în care iubirea să se formeze şi să evolueze. Iubirea nu stagnează niciodată. Ea trebuie privită ca un proces care se modifică continuu. Iubirea e ca focul: dacă nu-l întreţii, se stinge; sau ca oceanul: când liniştit, când agitat, cu fluxuri şi refluxuri. Pentru că e în firea omului să caute varietatea, situaţii noi, emoţii noi. Curiozitatea descoperirii e ceva normal, pentru că doar aşa învăţam, explorând permanent…
Nu confunda iubirea cu dependenţa emoţională
Persoanele foarte tinere sau imature emoţional confundă adesea iubirea cu dependenţa emoţională; iubirea copilului pentru părinţi e un exemplu de dependenţă emoţională şi o problemă nerezolvată satisfăcător cu unul din părinţi, sau cu ambii, se va răsfrânge negativ asupra relaţiei de cuplu.
De regulă, persoana iubită e o prelungire a modelului părintelui de sex opus. Asupra persoanei iubite ne proiectăm propriul ideal (de aceea ea apare în ochii noştri învăluită într-o aură de perfecţiune) şi tot asupra ei ne proiectăm şi propriile probleme. E motivul pentru care suntem atraşi de cineva cu un anumit tip de personalitate; probabil aţi auzit de multe ori expresia “nu eşti genul meu”.
Nu confunda iubirea cu dorinţa sexuală
La vârsta adolescenţei, sub dictatul impulsurilor de natură sexuală, confundăm foarte des iubirea cu pasiunea, sentimentele cu ceea ce este dorinţă nesatisfăcută. E o vârstă în care ne scăldăm în confuzii, suntem invadaţi de o mulţime de întrebări la care nu găsim răspunsul şi facem greşeli pe care le regretăm mai târziu…
Eroarea în care cad cel mai des cei tineri este aceea de a confunda emoţiile imediate cu sentimentele, atât în ceea ce-l priveşte pe celălalt, cât şi propria persoana. Însăşi sintagma des folosită de ei, “iubire adevarată”, sugerează faptul că există şi o “iubire falsă” care se referă strict la pasiune, la trăirile şi exaltarea de moment. Mai grav este când aşa-zisa iubire este pur şi simplu imitată, afirmată doar prin vorbe, fără a fi susţinută din interior de sentimente pe măsură.
Motivul corect pentru a începe o relaţie de iubire
Oricât de prozaic ar părea, o relaţie apare ca un răspuns la o nevoie şi urmăreşte satisfacerea ei.
Motivul corect pentru a începe o relaţie de iubire apare doar atunci când te îndrăgosteşti de cineva.
Iată câteva motive incorecte pentru a începe o relaţie de iubire:
- teama de singurătate
- nevoia de a fi iubit
- nevoia de protecţie
- interese de natură materială sau de altă natură
- dorinţa a duce o viaţă sexuală regulată sau de a-ţi îmbogăţi viaţa sexuală
- dorinţa de a-ţi întemeia o familie pentru că simţi că ai înaintat în vârstă
- teama că îmbătrâneşti, de aceea alegi o persoană mult prea tânără sperând că o să te facă să nu simţi trecerea anilor
- dorinţa de a te răzbuna pe “fostul”sau “fosta”
- nevoia de a umple un gol din viaţa ta
- pentru a scăpa de depresie
- nevoia acută de a avea alături pe cineva asupra căruia să-ţi răsfrângi propriile probleme şi nemulţumiri
- pentru a scăpa de insistenţele părinţilor sau ale altor persoane din anturaj
- dorinţa de a câştiga experienţă
- dorinţa de a alunga plictiseala
Nici chiar atunci când îţi place de cineva, îl găseşti plin de calităţi dar fără a-l iubi, nu e un motiv suficient pentru a începe o relaţie de “iubire”. Doar orgoliul sau lipsa de încredere în tine te face să vrei să te afişezi cu o astfel de persoană în postura de partener/parteneră, pentru că ţi se pare o partidă bună şi nu vrei să-ţi scape. Cu cineva pe care îl admiri atât de mult poţi avea alt gen de relaţie, de prietenie spre exemplu, mult mai corectă şi mai frumoasă, pentru că e sinceră.
Când motivul de a începe o relaţie este cel corect pentru amândoi, cresc şansele ca ea să se transforme în iubire. Cand e vorba de pasiune, “te iubesc”, inseamnă de fapt “te iubesc pentru că am nevoie de tine”. Dar cel care iubeşte gândeşte exact invers: “am nevoie de tine pentru că te iubesc”. Diferenţa de nuanţă e cea care face diferenţa.
Iubire adevarata sau pasiune trecatoare?
Iată câteva repere prin care poţi deosebi “iubirea adevarata” de pasiune trecatoare:
Pasiune: preocupare pentru satisfacerea propriilor nevoi şi interese; verbe caracteristice: “a lua”, “a primi” ; pasiunea fara iubire se asociază cu ideea urmăririi propriului interes
Iubire: vrei să împarţi totul cu celălalt; eşti atent la nevoile lui, la dorinţele şi aspiraţiile lui; verbe caracteristice: “a da”, “a dărui”; iubirea se asociază cu aprecierea de sine şi de celălalt, responsabilitate şi fidelitate
Pasiune: idila începe brusc, iar relaţia are durată scurtă (cel mult câteva luni); odată ce dorinţele sunt satisfăcute, atracţia se temperează şi dispare
Iubire: idila începe lent şi dă timp suficient sentimentelor să se formeze; relaţia este una de durată
Pasiune: Eşti profund atras de înfăţişarea persoanei, eşti interesat mai ales de aspectul ei exterior
Iubire: Eşti atras de cealaltă persoană în întregul ei, dar mai ales de personalitatea şi calităţile ei sufleteşti
Pasiune: Eşti nerealist, persoana cealaltă îţi pare perfectă şi îi minimalizezi defectele, chiar pe cele grave
Iubire: Îl vezi pe celălalt în mod realist, cu calităţi şi defecte, şi îl iubeşti în ciuda defectelor pe care le are
Pasiune: Conflicte dese, dar niciodată rezolvate pe deplin; problema persistă şi se adânceşte;
Iubire: Neînţelegerile se rezolvă prin comunicare; există interesul de a cunoaşte punctul de vedere al celuilalt şi a ţine cont şi de părerea lui
Pasiune: Sexualitatea joacă un rol major, este polul principal al relaţiei
Iubire: Sexualitatea este importantă, dar nu este singurul pol al relaţiei; simţi că eşti pe aceeaşi lungime de undă cu celălalt şi pe planul ideilor, sentimentelor; împărtăşiţi acelaşi sistem de valori; vă simţiţi bine unul cu celălalt şi când faceţi alte lucruri în afară de sex
Pasiune: Lipsă de respect faţă de celălalt (nu îţi pasă dacă îl pui într-o postură stânjenitoare în raport cu tine sau cu cei din jur); nu manifeşti destulă deschidere faţă de problemele lui, cel mai adesea le ignori
Iubire: Respect şi consideraţie pentru celălalt
Pasiunea: Îţi dă un sentiment de insecuritate, instabilitate şi neîncredere; te temi că lucrurile pot lua repede o întorsătură neaşteptată; celălalt îţi apare imprevizibil, capricios; simţi că nu ai nici un control asupra relaţiei;
Iubirea: Îţi dă sentimentul de siguranţă, stabilitate, te simţi protejat, încrezător; controlul relaţiei depinde de amândoi, dar simţi că şi tu joci un rol major
Pasiune: Când e vorba să iei o decizie, te gândeşti în primul rând la tine, la propriul confort fizic, psihic şi sufletesc
Iubire: Când iei o decizie te gândeşti în primul rând la binele celuilalt şi eşti capabil de renunţare si sacrificiu
Pasiune: Atunci când oferi ceva celuilalt, pui condiţii, negociezi
Iubire: Dai din preaplinul inimii tale, fără condiţii, fără a gândi în prealabil ce primeşti în schimb
Pasiunea: Este acaparatoare şi posesivă pentru că e măcinată de neîncredere
Iubirea: Dă libertate de mişcare celuilalt, deoarece se bazează pe încredere
Pasiune: Cei doi sunt într-o permanentă concurenţă “care pe care”
Iubire: Cei doi acţionează ca o echipă, completându-se reciproc, şi de cele mai multe ori ajung repede la un consens
Pasiunea: Te face să-ţi pierzi controlul asupra ta, anulează funcţiile raţiunii
Iubirea: Implică cunoaştere, renunţare şi acceptare de bună voie
Pasiunea: Are un efect destructiv şi devastator; îţi poate da peste cap întreaga viaţă, proiectele de viitor; îţi poate altera relaţiile cu alte persoane (prieteni, familie)
Iubirea: Are asupra ta un efect benefic, te face o persoană mai bună şi mai înţeleaptă, te ajută să evoluezi spiritual
În esenţă, pasiunea e chimia trupurilor (dar asta nu înseamnă că ea nu include emoţii trăite în mod intens), pe când iubirea implică sufletul, e alchimia sentimentelor adânci, durabile. Pasiunea e o sclipire orbitoare de moment, în timp ce iubirea îţi luminează întreaga viaţă.
Când doar unul iubeşte…
Un cuplu reprezintă o entitate cu două variabile (EL şi EA, fiecare cu propria istorie şi personalitate), iar analiza de mai sus se referă la cazurile în care e vorba la amândoi fie de pasiune trecătoare, fie de iubire.
Cea mai dramatică este situaţia când unul iubeşte şi celălalt este animat doar de pasiune. Când unul e obişnuit să primească şi celălalt doar dăruieşte, sperând că lucrurile se vor îmbunătăţi. Riscul pentru cel care iubeşte fără a fi iubit este depersonalizarea, nefericirea şi un sentiment acut de neîmplinire.
O astfel de relaţie funcţionează un timp, dar nu poate să aibă decât o viaţă scurtă pentru că este extrem de frustrantă pentru cel care oferă aproape tot timpul… iar lucrurile nu se îmbunătăţesc, se alterează şi mai mult, pentru că liantul iniţial – pasiunea inerentă oricărui început – este în scădere… Pentru ca relaţia să continue, e nevoie de alţi lianţi: comunicare autentică, încredere, înţelegere, sentimente reciproce, ataşament, afecţiune, prietenie, respect de ambele părţi, angajamente, interese şi aspiraţii comune etc.
Dragostea adevărată presupune atracţie, evident, dar e reprezentată şi prin ceea ce există dincolo de atracţie. Ca să recunoşti iubirea, e nevoie mai întâi să o cunoşti, ori asta nu se poate realiza decât prin experienţe, prin încercări succesive. Unele relaţii pot fi sortite eşecului, dar există şi o parte bună aici, şi anume faptul că îţi dau posibilitatea să înveţi ceva şi să faci feedback data vitoare. Din păcate, mai sunt aceia care nu vor să înveţe şi sunt condamnaţi să repete greşelile trecutului şi să retrăiască suferinţele unei inimi rănite…
Cum transformi pasiunea în dragoste?
Şi pentru că vorbeam de feedback, se impune întrebarea: Ce putem face ca să transformăm pasiunea inerentă oricărui început în dragoste? Acesta este un alt subiect vast care cere o analiză amănunţită şi poate fi tratat într-un articol separat.
Dar pe scurt, pornind de la diferenţele care există între iubire adevărată şi pasiune trecătoare, primul lucru pe care ar trebui să-l avem în vedere este menţinerea interesului celălalt. Cu cât îi menţii mai treaz interesul pentru persoana ta, cu atât sunt şanse mai mari să-l ţii aproape de tine un timp mai îndelungat. Şi să faci astfel ca timpul să lucreze în favoarea ta, dând răgaz suficient sentimentelor să se formeze.
Cum îi menţii interesul? Ocupându-te mai mult de tine, de dezvoltarea ta personală, de ceea ce este înăuntrul tău, nu doar de exterior. Majoritatea – şi în special reprezentantele sexului frumos – se ocupă doar de aspectul lor exterior. E adevărat că fizicul contează şi că e primul lucru pe care îl observă celălalt, dar pentru a păstra pe cineva alături de tine un timp îndelungat e nevoie să-l atragi şi cu o mulţime de alte lucruri.
Ce poţi să afişezi în plus în afară de un fizic atractiv? Persoana pe care vrei să o cucereşti nu e dotată doar cu ochi şi organe sexuale, ea are şi minte, suflet şi spirit. E nevoie ca şi acestea să fie alimentate cu ceva, pentru că o relaţie de iubire nu înseamnă doar schimb de fluide şi de energii complementare , aceea e o relaţie bazată exclusiv pe sex. Iubirea înseamnă mult mai mult, înseamnă schimb de idei, impresii, emoţii şi sentimente.
Interesul celuilalt mai poate fi menţinut şi prin cultivarea misterului. Orice persoană pe care o intalneşti prima oară te va atrage la început prin noutate. Şi cu atât mai mult dacă degajă o aură de mister. Străduieşte-te să menţii trează curiozitatea descoperirii şi dorinţa. Din punct de vedere fizic, în momentul când dorinţa şi interesul sexual sunt intensificate, o anumită porţiune a creierului secretă o substanţă numită dopamină. Ea funcţionează asemeni unui drog, de aceea faza de început a unei relaţii e însoţită de întunecarea parţială a raţiunii şi o acuitate a simţurilor ieşită din comun.
Cu cât vei ajunge mai repede la relaţii intime, rişti să faci să dispară misterul, să atenuezi dorinţa şi să inhibi secreţia dopaminei. Cu cât păstrezi această stare de dorinţă nesatisfăcută mai mult timp, cu atât creezi durata necesară şi terenul propice dezvoltării emoţiilor şi sentimentelor. Ce altceva este seducţia decât potenţarea dorinţei celuilalt? Sau jocurile dragostei, cu provocări, retrageri şi reveniri? Sau emoţia specifică vânătorii, cu roluri bine stabilite?
Persoanele misterioase şi greu accesibile sunt considerate atractive, tocmai pentru că reuşesc să menţină treaz interesul celorlalţi.
În concluzie
Există iubire fără pasiune, tot la fel cum există dragoste în care pasiunea iniţială s-a stins, fiind înlocuită cu o caldă afecţiune. Dar un lucru e sigur: starea de extaz şi împlinire trupească şi sufletească apare doar în acele relaţii care îmbină iubirea cu pasiunea.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
